Începutul liberalismului Liberalismul epocii Revolutiei de la 1848 Liberalismul este un mod de gândire politica aparut în epoca de descompunere a institutiilor feudale si de ascensiune a burgheziei. În Europa occidentala, liberalismul se dezvolta concomitent cu ascensiunea oraselor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, împotriva privilegiilor nobiliare si a restrictiilor din calea comertului si industriei. Acestui fundal social-economic al începuturilor lui i se asociaza o ideologie politica specifica aparuta în rândul intelectualitatii si al unor exponenti ai miscarilor contestatare, ai revoltelor si ai revolutiilor din Europa occidentala. Începute în secolele al XVI-lea si al XVII-lea în Tarile de Jos si Anglia, schimbarile revolutionare atingeau apogeul în Franta care, la 1789, deschidea o întreaga epoca de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include si razboaiele napoleoniene, transformate în instrument de expansiune a noilor idei. Principatele Române si Transilvania, desi aflate într-un spatiu de dominatie externa a unor imperii absolutiste: Austria, Turcia si Rusia, sunt si ele prinse de unda de soc a sesimului politic si ideologic al Europei occidentale. Desi în Moldova si Tara Româneasca fondul social-economic purtator al liberalismului, burghezia si locuitorii oraselor în general, era slab dezvoltat si constituit din alogeni, negustori si mestesugari care de regula erau supusi ai Curtilor straine, marile schimbari europene nici aici nu ramân fara ecou. Acesta se resimte în rândul unor carturari, dar si al unei parti a boierimii care recepteaza îndeosebi idei luministe si rationaliste, apartinând lui Rosseau, Voltaire, Klopstock, Leibnitz, Fénelon, Descartes, Loke etc. Impactul acesta survine atât înainte de revolutia franceza din 1789, cât si dupa data mentionata, contactul în cazul din urma fiind mediat si de emigratia nobiliara care, desi relativ mica si de pe pozitii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern în Moldova si Tara Româneasca. Influenta filozofiei luminilor survenea în cele doua principate si prin intermediul Scolii ardelene. Luminismul devenea, astfel, pentru români o doctrina culturala îmbratisata de carturari - precursori ai intelectualitatii moderne - care preluau si vehiculau asemenea idei din scrierile specifice europene, evaluând critic tarele sociale si formulând cai de evolutie, cu accent asupra necesitatii de a scoate din apatie "pamântenii", adica o natiune somnolenta, care, opusa strainilor de care erau coplesite principatele, erau numiti "patrioti". Este de mentionat ca, în mintea unor boieri care evoluau spre schimbare, limitele acesteia se rezumau la un absolutism luminat, încercat a fi promovat - ca antidot la revolutie - atât în Austria, cât si în Rusia. Pe un asemenea fond de framântari pot fi plasate si reformele sociale ale lui Constantin Mavrocordat din secolul al XVIII-lea, care, în fapt, înlocuiau opresiunea boiereasca asupra vecinilor si rumânilor cu poverile fiscale mai mari ale statului fanariot. Precipitarea procesului de reconsiderare a bazelor societatii românesti avea loc în procesul de aprofundare a cunoasterii revolutiei franceze. În Bucuresti, pe la 1793, se remarca faptul ca se intonau cântece ale revolutiei mentionate, ceea ce-l facea pe un comerciant francez sa aprecieze ca locuitorii Tarii Românesti devenisera "sans culottes". O atare influenta nu numai la Bucuresti, ci si la Iasi era exercitata chiar de cei doi consuli ai Frantei, Flury si Parrant. La Bucuresti, Flury ar fi devenit "copilul rasfatat" al unor cercuri boieresti si al tineretului.Aceeasi influenta se accentua în timpul celor 15 ani de regim napoleonean. Consecinta acestei contagiuni revolutionare franceze provoca în rândul boierimii o desprindere a elementelor autohtone, nationale deci, de acelea apartinând grecilor fanarioti. Aparea, astfel, sub forma embrionara, un "partid national", o denumire noua si necunoscuta pâna atunci de români care preluau din ideile franceze pe aceea ce exprima latura identitara a unui popor dominat de straini. Era afirmarea unei tendinte de emancipare de sub dominatia grecilor fanarioti. Specific în acest sens este memoriul boieresc din 1791 catre delegatii ruso-austro-turci reuniti la Sistov, în care se mentiona ca românii constituiau o "natie", fiind astfel îndreptatiti sa fie condusi de un domnitor ales de cele "trei stari", expresie elocventa pentru ecoul revolutiei franceze.
- Acasa
- G.Craciunescu
- CEL Pascani
- TNL Pascani
- Sedinte
- Contact
- Multimedia
- Linkuri
- Comunicate
- Utile